Teoria Inteligențelor Multiple

Bun găsit!

Dragii mei, am gândit pentru voi o serie de episoade speciale în care mi-am propus să abordez o temă fascinantă: teoria inteligențelor multiple. Vreau să menționez faptul că în documentarea acestor episoade am folosit cărțile și analizele făcute de autorul acestei teorii, Howard Gardner.

De-a lungul carierei mele didactice, am mai intrat în contact cu această teorie și cu noțiunile propuse de ea, însă felul în care am descoperit-o citind cărțile autorului, m-a fascinat.

Dragii mei, mai ales acum, când ne dăm seama cu toții că trăim într-o lume în continuă schimbare, este timpul să intrăm în contact cu informațiile de calitate și să le folosim în creșterea și educarea copiilor noștri.

Vă propun să ne întoarcem pentru 1 minut în anul 1900, la Paris, unde La Belle Epoque era în plină desfășurare. Familiile bune din provinciile franceze veneau în capitala Franței, acolo unde locuia talentatul psiholog Alfred Binet. Copiii acestor familii aveau probleme la școală, așadar, îi solicitau lui Binet să elaboreze un fel de indicator capabil să prezică care dintre acești copii vor reuși din punct de vedere academic și care vor eșua. După cum probabil toată lumea știe, Binet a reușit să găsească acest indicator, el fiind inventatorul “testului de inteligență” , care are ca unitate de măsură celebrul IQ.

Această invenție a talentatului psiholog, a influențat și mediul academic. Școlile au preluat acest mod de evaluare a minții oamenilor, creând o școală uniformă, această tendință ai ei păstrându-se până astăzi.

Școală uniformă are o programă școlară de bază, adică un ansamblu de informații pe care toată lumea (elevii) ar trebui să le cunoască, și foarte puține opționale, adică acele materii care îi interesează în mod special pe elevi. Conceptul acesta pare, la prima vedere, echitabil, în ideea în care toți copiii sunt tratați la fel, învață aceleași lucruri, materii, au parte de aceleași evaluări.

Până aici, toate bune și frumoase, doar că autorul teoriei inteligențelor multiple și-a dat seama că acest raționament este complet nedrept, întrucât școală uniformă se adresează unui anumit tip de gândire. Autorul numește acest tip de gândire “gândirea viitorului absolvent de drept”. Așadar, cu cât mintea copilului dumneavoastră se aseamănă mai mult cu gândirea viitorului absolvent al Facultății de Drept, cu atât se va descurca mai bine la școală.

Dar ce ne facem dacă copiii noștri nu au menirea să ajungă absolvenți ai Facultății Drept? (și acum, la drept vorbind, foarte puțini dintre ei vor ajunge să studieze dreptul). Pentru ei această școală uniformă mai este echitabilă?

Ei bine, este de la sine înțeles că răspunsul e NU.

Așadar, autorul ne propune o nouă viziune cu care eu rezonez și sunt de acord întru totul. Este o viziune radical diferită de prima, așa că pregătiți-vă să vă fie zguduită întreaga concepție despre educație.

Autorul nostru ne pune în fața unui adevăr pe care profesorii înzestrați cu vocație îl intuiau dintotdeauna. Creierul copiilor este diferit, se dezvoltă diferit, iar centrii lui de dezvoltare sunt diferiți de la un copil la altul.  Un copil care este foarte bun la matematică, nu înseamnă ca va fi bun și la desen. Sau daca un copil are capacități lingvistice foarte bune, nu înseamnă ca îți va putea rezolva problemele de matematică în timp record. Vom discuta în episoadele ce urmează să apară despre toate aceste tipuri de inteligență, despre cum putem să ne dăm seama ce tip de inteligență/inteligențe predomină la copiii noștri și despre cum ar trebui să integrăm aceste informații în viața noastră, astfel încât ele să aducă dezvoltare.

Până una alta, ce face școala prin felul ei unidimensional? Îi face pe “absolvenții de drept” să creadă că sunt genii, deși nu sunt, iar celor care nu au profilul “absolventului de drept” le spune că sunt mai puțini dotați.

Noua serie de episoade își propune să detalieze toate inteligențele propuse de Gardner, și asta pentru ca în primul rând părinții, să înceapă să își cunoască proprii copii și poate, prin felul acesta, vor mai lua din presiunea pe care o pun inutil pe copilași în încercarea lor de a îi face absolvenți de drept.

Stați aproape!

Pe curând!