Bun găsit!
A venit momentul acela despre care ați tot vorbit ani la rând, dar pe care, în adâncul sufletului, sperați că nu va sosi chiar așa de repede.
Valiza e aproape gata, camera e un haos de emoții, iar copilul, deși acum adult, vă zâmbește cu un amestec de entuziasm și teamă. E gata să plece.
Dar voi… sunteți?
Ani la rând i-ați ținut de mână. Le-ați legat șireturile, le-ați făcut pachețelul, le-ați verificat temele, le-ați șters lacrimile și le-ați spus „va fi bine”.
Și iată că acum, pentru prima dată, cuvintele acelea sunt pentru voi.
Va fi bine.
Pentru că ei nu pleacă de tot. Pleacă doar să-și caute locul în lume, să se descopere, să greșească, să se ridice. Pleacă pentru că așa le-ați arătat voi , că trebuie să aibă curaj, să viseze, să-și construiască propriul drum.
Și chiar dacă sufletul vostru strânge tăcerea în piept, știți că e timpul.
E timpul să plece.
E timpul să îi lăsați să zboare.
Să se ducă acolo unde viața îi cheamă, cu bagajul de iubire, sfaturi și valori pe care le-au primit de la voi.
Da, o să fie gol în casă. Va fi liniște, prea multă poate. Dar în acea liniște se va auzi ecoul unui lucru mare: ați reușit.
Ați crescut un om pregătit să plece.
Așa că, atunci când îl veți îmbrățișa înainte de plecare și ochii vă vor tremura de emoție, amintiți-vă un lucru simplu:
Ei pleacă, dar nu vă părăsesc.
Doar încep capitolul pentru care i-ați pregătit o viață întreagă.
E timpul să plece.
Îi veți lăsa?
Pe curând!


